să fim serioși
nimeni nu dăruiește la nesfârșit
fără să aștepte la schimb
ceva cât de mic
pe lumea asta ori cealaltă
să dai de nebun
fără să-ți pese dacă primești
e doar o scuză
pentru alegeri greșite și oameni pierduți

așa cum sfinții au destule schelete-n dulap
și demonii au în desagă
toiagul de serafim
ce ne face în schimb oameni pe noi
e disperarea cu care ne agățăm
de orice ne face să ne vedem de viață
în vreme ce îngropăm liniștiți și fără vreo remușcare
tot ce însemnăm cu adevărat
ca niște îngrijitori din spitale
care sufocă din milă
pacienții cu perna